Pierderea osoasă însoțită de pierderea voluntară în greutate la oamenii obezi

Absorbția cu raze X cu energie dublă a fost efectuată la 51 de pacienți obezi, înainte și după 15 săptămâni, cu o dietă săracă în calorii (Nupo, cu 1,9 MJ pentru femei și 2,4 MJ pentru bărbați timp de 2 săptămâni. După aceea, un supliment calitativ gratuit de alimente și băuturi a fost permisă până la 4,2 MJ pentru femei și 4,7 MJ pentru bărbați). Dintre acești pacienți, 39 au fost scanați 6 luni mai târziu. Au fost măsurate mineralele osoase totale și regionale ale corpului, masa de grăsime și masa fără grăsimi. În lotul martor, 9 voluntari normali au fost scanați cu grasime (untura) de până la 23 kg distribuită anterior, iar 9 voluntari au fost scanați cu grasime (untura) de 15 kg în spate.

În grupul de pacienți, pierderea medie în greutate a fost de 12.273 g, pierderea medie de grăsime a fost de 11.014 g, iar pierderea medie de minerale osoase a fost de 171,6 g după 15 săptămâni. O corelație strânsă între pierderea de grăsime și pierderea osoasă a fost găsită și calculată a fi de 16,5 g minerale osoase per kg de grăsime în grupul de pacienți, în contrast cu 0,5 g minerale osoase per kg de grăsime în grupul de control. În lotul martor, 15 kg grasime (untură) plasată posterior nu a avut un efect semnificativ statistic asupra măsurătorilor osoase. Dacă greutatea și grăsimea au fost recâștigate la momentul scanării 6 luni mai târziu, mineralul osos a fost recâștigat de asemenea. Pacienții cu scădere în continuare în greutate au continuat să piardă minerale osoase. Un pacient a pierdut 754 g minerale osoase în 9 luni. Pierderea ei în greutate a fost de 45 kg în acea perioadă, iar conținutul de minerale osoase a rămas în intervalul femeilor normale la vârsta ei. Sunt discutate probleme metodologice și patogenetice.

S-a ajuns la concluzia că pierderea osoasă observată ar trebui privită ca o normalizare fiziologică în limite acceptabile care însoțește o pierdere în greutate indusă de dietă la obezi.